De ce atât de duri cu noi înșine ?

Why we are so rough with ourselves?21557442_510479229302745_3050614031118508621_nStiu că nu am mai scris de ceva timp, am crezut că după terminarea liceului o să am mai mult timp pentru blog, dar și timpul..stiți și voi cum e cu timpul, dacă îți dorești ceva îți faci timp oricât de ocupat ai fi. Ușor de spus și greu de făcut, hah? Probabil mai mulți a-ți ajuns în stagiul acela al terminării liceului, înainte spuneam abia astept să termin școala odată să nu mai tot fiu stresată cu chestii pentru școală, am așteptat să termin și acum ce?! Încotro mă îndrept, unde vreau să ajung și ce e de facut ? Cred că sunt cele mai dese întrebari puse în momentul de față. Avem noi multe planuri de viitor, ideei, dar când suntem puși în fața faptului ne întrebăm: eu chiar îmi doresc asta? Am multe idei în cap, vin unele dupa altele, dar până să prindă viață mai este mult de muncă. Suntem în stagiul acela în care nu stim ce vrem, ne hotărâm și răzgândim de nenumărate ori vreând să alegem ceva perfect pentru a nu regreta pe viitor. Cea mai mare frică a omului cred că este eșecul, dar nu așa învațăm greșind, oare? Am greșit și mergem mai departe, gresind din nou poate, dar apoi când se vede cu adevarat rodul muncii nu ne simțim mândrii de noi deoarece nu am renunțat ?

De ce suntem atât de duri cu noi? Mai ales pentru lucrurile acelea de moment, de ce atâtea regrete când ce am facut atunci a fost ce ne-am dorit și ce ne-a făcut fericiți chiar dacă pentru moment și ziua următoare s-a oprit brusc, probabil pentru totdeauna?! Trebuie să apreciem lucrurile din prezent nu după ce nu le mai avem și să trăim momentul, cel puțin așa ar trebui, fără întrebările :”Oare ce v-a spune cel de lângă mine?” ”Dacă mâine ne prefacem că nu ne mai cunoaștem?” Dacă simțim de ce ne oprim? oh, frica asta de eșec și de ”oare ce spune lumea și ce crede?!”..  Dacă nici măcar nu încercăm cum vom ști că celui de lângă noi îi convine sau nu? Cum vedem dacă e greșit sau nu? Din greșeli învățăm. De multe ori am fost pusă în ipostaza aceasta și simteam cum ceva mă împinge de la spate și cum altceva pe deoparte mă trage înapoi, uneori am înaintat rupand ”lanțul” ce mă tragea înapoi, alteori nu, dar regrete am avut tot timpul. Regrete ca am rupt ”lanțul” și m-am avântat prea tare și alteori regrete ca nu l-am rupt.  De abia după am înțeles că trebuie să accept orice mi s-a întâmplat deoarece a fost ce am simțit în momentul de față și dorința aceea de moment.  Eu încă cred și sunt de părere că totul se întâmplă cu un motiv, chiar dacă deja, probabil, sună copilăresc. La 19 ani aproape împliniți nu vreau încă să mă maturizez când vine vorba de unele lucruri. Prea multă seriozitate strică uneori, dar urăsc prefăcătoria și minciuna, de unde atâta încredere de sine, orgoliu și ură pentru cei din jur ? Unii oameni au caracteristicile acestea, din păcate.

Ne judecăm prea mult uneori, pe noi înșine, în loc să vedem și lucrurile bune pe care le facem, fie pentru noi, fie pentru cei din jur. Dacă avem ceva important de făcut și îl facem în mai multe zile, puțin câte puțin, este și acela un proces, oricat de mic, el exista.. De multe ori îmi spun : ”A trecut și ziua asta și nu am făcut nimic, păi cum să nu? Dacă nu am lenevit toată ziua în pat, tot am făcut ceva, ori am spălat un vas, ori am fost la lucru, ori m-am odihnit. Uneori avem pretenții foarte mari de la noi, iar dacă nu le putem duce la capăt la sfarșitul zilei suntem dezamăgiți deoarece noi vrem să facem totul dintr-o dată. Nu este o soluție, părerea mea. Mă văd pe mine cum sunt, vreau să fac foarte multe chestii într-o singură zi ca în următoarea să nu mai am nimic de făcut, dar nu am cum.

Nu trebuie sa mai fim asa duri cu noi, asta trebuie să învăț și eu, să acceptăm și să mergem mai departe chiar dacă pe moment nu mai avem nici o speranță.

 

blog

 

 

EN :

I know I haven’t written in a while, I thought that after I’ve finished highschool I will have more time for the blog, but time…you know how is it with time, if you wish something you make time to do it, doesn’t matter how busy you are. Easy to say and hard to do, hah? Probably many of you reached that stage of finishing highschool, I would say that I couldn’t wait to finish school and don’t be stressed with things for school, I waited to finish it and now what?! Where I am I heading, where do I want to go and what is there to do? I think those are the most frequent question at the moment. I had a lot of plans for the future, ideas, but when we are to do it we ask: Do I really want this? I have a lot of ideas in my head, they’re coming one after another, but to see the hatch there’s a lot of work. We are in that stage that we don’t know what do we want, we make up our minds and then change over countless times wanting to pick something perfect so we don’t regret in the future. The biggest fear of mankind, I think, it’s failure, but don’t we learn by failures, maybe? We failed and we move on maybe failing again, but then we truly see the result of our hard work, don’t we feel proud because we didn’t quit?

Why are we so hard on ourselves? Especially for those ‘heat of the moment’, why so many regrets when we did something in the past it was what we wanted and made us happy even if for then moment and the next day it stopped in an instant, maybe forever?! We need to appreciate the things from the present not after we don’t have them anymore and live the moment, that how is supposed to be at least, without the questions: What will the one standing next to me will say? What if tomorrow we act like we don’t know each other? If we feel, why do we stop? Oh, the fear of failure and what will the world think and say… If we are not even trying how we will know that the one next to you likes it or not? How we will see if it’s wrong or not? From failures we learn. A lot of times I’ve been in this situation and I could feel how something pushes from behind and something pulling me back, sometimes I moved foward breaking the „chain” that was pulling me back, sometimes not, but I had regrets all the time. Regrets that I broke the „chain” and I lunged too far and sometimes regrets that I didn’t broke it. Almost after I understood that I have to accept anything that has happend to me because it was what I felt that moment and the wish I had for that moment. I still believe that everything happens for a reason, even if it sound childish. At 19 years-old almost made I don’t want to grow up when it comes to certain things. To much serios is hard on the eyes, but I don’t like trickery and lies, from where so much self-esteem and hate for those that surrounds us? Some people have these characteristics, unfortunately.

We judge ourselves to much, instead we should see the good things that we do, for us, for those around us. If we had something important to do and we do it in a couple of days, little by little, is still process, doesn’t matter how small, it’s there.. I tell myself multiple times: this day passed and I haven’t done anything, how come? If I hadn’t stayed all day in bed, I still did something, I either did dishes or went to work or rested. Sometimes we have really big expections from us, and If we can’t reach the finish line with them at the end of the day we are dissapointed because we want to do everything in a flash. It’s not a solution in my opinion. I see myself how I am, I want to do a lot of things in a single day so the next I don’t have anything to do, but there’s no way.

We don’t have to be so hard on ourselves, that’s the way I learn too, to accept and to move on even if at the moment we don’t have any hope.21698090_228163307714091_323247797_n20140124_10154574526211604_5240505070260565917_n

Images source : https://www.facebook.com/tinybuddha/

https://www.facebook.com/Alina-Bojoga-488342824849719/

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s